PSIHOLOGIA VISELOR – Interpretarea viselor
Interesul suscitat de vise asupra omului este ilustrat din vremuri imemoriale de mărturii cuprinse în Biblie – visul lui Iosif şi nu numai – sau lăsate de înţelepţii tibetani – Yoga viselor – ori de către maestrul sufi Ibn El-Arabi, Aristotel, Sf. Augustin sau celebrul roman Arthemidorus cu ale sale „Cele 5 cărţi ale viselor şi viziunilor”. Nici vremurile moderne nu sunt mai prejos din punct de vedere al cercetării viselor, ceea ce înseamnă că interesul pentru acestea şi pentru interpretarea lor a rămas neschimbat. Analiza viselor joacă, de asemenea, un rol important în diferite forme de psihoterapie, deoarece relevă conţinutul nivelurilor profunde ale psihicului.
Nu se poate însă vorbi despre vis înainte de a cunoaşte câte ceva despre starea în care acesta se produce, fără a vorbi despre somn. O scurtă incursiune în istoria cercetării somnului ne arată că starea de relaxare psihică este însoţită de unde alfa sau ritm alfa, cu o frecvenţă uniformă de 10 cicluri pe secundă (H.Berger). Acest ritm uniform alfa este înlocuit când adormim, cu ritmuri rapide, cu tensiune scăzută; apoi apar unde libere cu amplitudine mare şi cu o durată scăzută (Loomis şi Davis). Încetinirea treptată şi creşterea amplitudinii undelor însoţesc somnul profund. Nathaniel Kleitman a observat că mişcările lente, pendulare ale globilor oculari, devin la un moment dat foarte rapide; în această fază se instalează visele (REM).
Referindu-ne la problema somnului este demn de remarcat că somnul – în sine – constituie încă o sferă incomplet descifrată a vieţii. Ce spun cercetătorii despre somn? Ei consideră că somnul profund este absenţa oricărei activităţi mentale şi acest somn fără vise are o funcţie anabolică, previne şi anihilează oboseală fizică, are rol în procesele de memorie şi în odihna sistemului nervos central. Somnul cu vise modelează şi remodelează memoria prin repararea, reorganizarea şi formarea de noi conexiuni în sistemele neuronale şi extensiile lor corticale; oferă suport energetic şi de memorie pentru învăţare, atenţie, realizând modelarea şi integritatea personalităţii; reface sistemul nervos central după stres şi efort intelectual şi are un rol important în mecanismele psihice – interacţiuni şi restructurări ale memoriei. Ştiind toate acestea putem trage concluzia că privarea de somn poate duce la dereglări psihice.
Dar visul?
Visul este reprezentarea care nu concordă cu principiile logicii, ale percepţiei şi nici cu dimensiunile timpului şi spaţiului, el depăşind deprinderile noastre dar şi normele morale. R.Cohen scrie despre vis ca fiind o relaţie de contrapondere (de balanţă) între conştient şi inconştient, iar dorinţele, angoasele, aspiraţiile şi frustrările conştientului îşi găsesc în imaginile onirice – corect înţelese – o compensaţie şi prin urmare, rectificări esenţiale.
Se cunosc diverse tipuri de vise şi vom expune succint câteva din aceste tipuri.
Visul profetic poate fi un avertisment mai mult sau mai puţin deghizat privind un eveniment critic din trecut, prezent sau viitor. În antichitate, conducătorii de oşti mergeau să doarmă în temple înaintea bătăliilor decisive pentru a afla în vis dorinţa zeilor asupra acestora. Tot într-un vis profetic, Maya înainte de a-l naşte pe Buddha, a visat un elefant alb şi a ştiut că fiul ei va fi o persoană importantă; Calpurnia, soţia lui Cezar, a visat înainte de asasinatul din For, că-l va purta pe braţe pe soţul ei.
Visul telepatic are loc datorită informaţiilor telepatice. Cele mai puternice, mai uşor de perceput şi de emis, sunt cele emoţionale. Visul telepatic stabileşte legătura cu gândirea şi sentimentele unor persoane sau chiar grupuri de persoane aflate la mare depărtare.
Visul presentiment are loc atunci când pe baza elementelor furnizate de memorie, subconştientul concluzionează asupra unui eveniment.
Visul vizionar se produce în somnul superficial; reveria poate conţine elemente vizionare. Acestui tip de vis îi corespund undele Theta. Se cunoaşte obiceiul amerindienilor de a merge la Marele Lac unde petreceau multe zile şi nopţi aşteptând răbdători o viziune de la Marele Spirit pe care preotul sau shamanul le-o interpreta.
Visul autosugestionat, produs în mod voit. Ca şi exemplu, este binecunoscut faptul că scriitorul Robert Louis Stevenson obişnuia să-şi impună înainte de a adormi să viseze poveşti de aventură romantică.
Visul direct inspiraţional, care nu necesită nici o interpretare, cum se cunoaşte visul marelui violonist şi compozitor italian Giuseppe Tartini autor al celebrei „Sonata Diavolului”, care a terminat ultima parte a acesteia după ce Diavolul i-a cântat-o în vis.
Cercetări de dată recentă vorbesc despre „visul lucid” care este forma specială de conştienţă, în care suntem conştienţi că visăm şi ne continuăm visul, fără a ne trezi. Pentru studierea clarităţii mentale în timpul visului se fac cercetări la „Institutul Lucidităţii” fondat în 1987 de către dr. Stephen LaBerge.
Înainte de a trece mai departe, este demn de reţinut faptul că C.G. Jung consideră că visul reflectă unele aspecte ale vieţii omului, dar şi posibilităţile acestuia. După opinia sa, simbolurile din vis constituie o parte a subconştientului colectiv al celui care visează, fiind alcătuite din arhetipuri apărute pe parcursul evoluţiei speciei noastre. Fondul arhetipal din inconştientul colectiv conţine simboluri care au acelaşi înţeles la toate popoarele: porumbelul alb, mama, focul, mielul şi altele. Subconştientul individual este legat de cel colectiv şi poate prelua de la acesta orice informaţie folosind simboluri sau arhetipuri comune tuturor.
Să mai spunem că visele inteligibile şi raţionale sunt realizarea nedeghizată a unei dorinţe, altfel spus, dorinţa a cărei realizare concretă o reprezintă visul respectiv este o dorinţă recunoscută de către conştiinţă, nesatisfăcută în viaţa cotidiană, dar întru totul demnă de interes.
Analiza viselor confuze şi neinteligibile ne arată ceva analog: fundamentul acestor vise este, de asemenea o dorinţă, dar pe care ideile latente ne-o relevă într-o reprezentare obscură; numim aceste vise realizări voalate ale dorinţelor refulate.
Dar interpretarea visului?
Oamenii au dat visului o semnificaţie importantă încă din cele mai vechi timpuri. El (visul) a fost întotdeauna învestit cu puteri particulare, dar semnificaţia visului variază în funcţie de epoca istorică, de contextul social şi cultural, dar nu în ultimul rând, şi de legătura acestora cu conştientul. Interpretările de acum câteva sute de ani nu mai corespund simbolurilor de astăzi, dar corespund simbolurilor arhetipale despre care am vorbit mai devreme. Oricum, interpretările pot fi diferite de la subiect la subiect, în funcţie de nenumăraţi factori despre care vom vorbi în cele ce urmează.
Psihanaliştii atrag atenţia nu numai asupra conţinutului viselor, ci mai ales, asupra conţinutului ascuns, simbolizat, care poate fi analizat, folosindu-se informaţiile furnizate de către subiect (cel care a visat) referitoare la personalitatea şi circumstanţele vieţii persoanei respective, cu ajutorul unor asociaţii libere. Potrivit lui S. Freud „tălmăcirea viselor reprezintă calea de a cunoaşte conţinutul inconştientului, ca parte a psihicului uman”, iar interpretarea nu are în vedere ansamblul visului ci fiecare din elementele sale de conţinut care, fiecare, reclamă o determinare aparte. Pe de altă parte, C.G. Jung vede visul ca pe mesagerul inconştientului care are misiunea de a ne releva secretele care scapă conştientului. Visul devine mesaj, o aducere la cunoştinţă, mesaj preluat până ajunge să fie înţeles. De asemenea tot el spune că visele contrabalansează atitudinile din timpul zilei. C.G. Jung nu oferea interpretarea visului celor veniţi la psihanaliză, ci considera important ca autorul visului să-şi înţeleagă propriul vis. În timp ce S. Freud susţinea că „lucrurile care nu sunt obiect de interes în timpul zilei nu devin obiect de interes pentru vise, iar fleacurile care nu ne ating în stare de veghe este imposibil să ne preocupe în timpul somnului”, cercetătorii moderni (Hoss şi Delaney) susţin pe bună dreptate că, dimpotrivă, subconştientul activ în timpul somnului este mai perspicace în ceea ce priveşte viaţa noastră decât conştientul, el „înregistrând” în stare de veghe şi „redând” în somn detalii considerate de conştientul subiectiv ca fiind nesemnificative. Un alt cercetător asupra interpretării viselor a fost David Foulkes care, folosindu-se de psihologie şi lingvistică, a căutat sensul ascuns al viselor în cartea sa „Gramatica viselor”. În timp ce unii cercetători susţin că visele ce conţin explozii nucleare, prăbuşiri în abisuri, sfârşitul lumii sau război, sugerează că personalitatea respectivă a subiectului se află în pragul unor profunde transformări în viaţa sa (referindu-se chiar la o renaştere spirituală), alţi cercetători susţin că aceste vise catastrofice sunt aşa-zisele vise organice cauzate de perturbarea fluxului sanguin cerebral şi că ele nu pot fi considerate ca fiind profetice de vreme ce nu vin din subconştient sau din mintea intuitivă, ci provin dintr-o disfuncţionalitate fizică.
Nu putem vorbi despre interpretarea viselor fără să amintim o poveste frumoasă şi adevărată, despre care s-a scris pentru prima dată de către prof. Kilton Steward în 1969. Este vorba despre tribul SENOI al cărui obicei de tălmăcire a viselor a dat numele unei metode moderne de cercetare în domeniu. În pădurile ecuatoriale din Malaezia a fost descoperit un trib care trăieşte într-o armonie desăvârşită, fără războaie, fără conflicte, fără probleme sociale. Modul lor de „guvernare” este simplu: în fiecare dimineaţă familiile se reunesc şi-şi povestesc visele. Apoi bărbaţii familiilor merg la conducătorul spiritual al tribului, pe care-l numesc „Tohat”, îi prezintă cele mai semnificative vise, iar acesta le „tălmăceşte”, dându-le îndrumări în funcţie de visele respective. Se pare că sistemul funcţionează perfect din moment ce tribul convieţuieşte paşnic de demult.
Ce observăm?
Tribul este un sistem „închis”, acolo totul este cunoscut, atât trecutul, cât şi prezentul tuturor membrilor tribului. Tohat-ul corelează – de fapt – avertizările din visele respective cu acţiunile conştiente ale tribului. Este vorba de un proces activ de interpretare, urmărindu-se o nouă înţelegere a vieţii membrilor tribului, cât şi de o modificare optimă a acţiunilor viitoare în funcţie de interpretarea visului. Acelaşi lucru îl fac cercetătorii metodei JUNG-SENOI din California, pornind de la premisa că imaginile simbolice şi acţiunile onirice au pentru cel care visează un sens specific, unic şi că visul reflectă anume psihologia persoanei respective. Se doreşte găsirea unei interpretări specifice autorului visului evocând experienţa proprie acestuia.
Să mai spunem că există şi metode de influenţare a visului ca: muzica, aromoterapia, cromoterapia, autosugestia şi altele.
De asemenea, putem să spunem că visul ne avertizează şi ne ajută să ne recunoaştem aşa cum suntem în realitate, în conformitate cu evoluţia noastră spirituală, materială şi socială
Visele la români
În credinţa populară românească, visul este interpretat în funcţie de elementele importante din vis, ridicate la rang de simboluri comune tuturor oamenilor. Spre exemplu, în unele părţi ale ţării (Vâlcea) soarta copilului nou-născut este reprezentată de visul moaşei din noaptea naşterii; în Oltenia şi Muntenia se păstrează obiceiul ca în seara de Sf. Vasile fetele să pună „punţi” din ramuri de măr dulce (rămurele în formă de punte, bine ascunse) pentru ca noaptea să-şi viseze ursitul. În alte părţi, fetele pun busuioc sfinţit sub pernă, tot spre a-l visa pe cel ursit. Tradiţia populară românească păstrează simboluri referitoare la visele „meteo”: de visezi şarpe – va fi vânt, de visezi peşte – va fi ploaie, iar ouăle în vis înseamnă zăpadă. Se mai spune că visând sâmbătă spre duminică, visele se împlinesc, că dacă te uiţi pe fereastră la trezire vei uita visul, de plângi în vis, te vei bucura şi multe altele. Din punct de vedere religios suntem sfătuiţi să nu încercăm interpretarea viselor întrucât e greu să deosebim dacă acestea vin de la Diavol sau de la Dumnezeu, dar noi ştim acum că visele sunt produsul proceselor noastre din subconştient.
…Şi-apoi, ia încearcă să convingi o persoană îndrăgostită că nu-şi poate visa ursitul!…
Fragment din cartea “Noul tău dicţionar de vise – Enciclopedia viselor pe înţelesul tuturor” autor: Radu Botez (parapsiholog) – disponibila aici.
Articol publicat in www.oniromantie.ro
