Vrăji, descântece, blesteme

Vrăjile
Mijloacele magice prin care se pot trimite asupra oamenilor boli sau alte necazuri sunt – în superstiţia populară – vrăjile.
Vrăjitorii sunt consideraţi fiinţe fără Dumnezeu, care apelează la puteri satanice pentru a face rău. De obicei, vrăjitorii folosesc diverse obiecte, precum: fuse, cuţite, cuie, fier de plug, dinţi de pieptene, potcoave găsite, oase de mort, picior de iepure etc. Uneori se foloseşte o păpuşă din cârpe, legată, străpunsă sau îngropată. Trimiterea bolii sau răului către cineva se face prin

Deochiul – superstiţie sau adevăr?

Folclorul românesc conţine multe descântece de deochi sau altfel spus, de “săgetătura”, deochiul fiind considerat în popor ca o boală de natură magică. Era considerat, şi încă este, ca fiind “vătămarea” cu privirea, cu uitătura, cum se spune. Cel deochiat se îmbolnăveşte, sticla se sparge, vita cade bolnavă şi ea; cel mai adesea sunt deocheaţi copiii. Când cineva se miră prea mult, admira prea tare o persoană, un obiect sau un animal, acela poate deochea subiectul respectiv. Poporul socoteşte această acţiune magică, deşi ea este un fel de vrajă involuntară, provocată de însuşirea pe care o posedă unii de a deochea. Singurul mod de a te feri sunt expresiile: “scuipă-l să nu-l deochi!”, “să nu-i fie de deochi!” şi altele de acest fel. Oricine poate fi deocheat – om plantă, sau animalele domestice, dar, în special, lăuzele pot fi deocheate, de aceea moaşa înainte de a lăsa pe cineva să o vadă, suflă peste lăuză de trei ori şi-i descântă de deochi. Deochiul se manifesta prin dureri de cap, căscat continuu, febră la om, vestejire la